Într-o lume în care avem curajul să vorbim despre sănătate mintală, despre limite, despre terapie și despre cum ne construim obiceiuri bune, încă există o zonă în care mulți șoptesc: plăcerea. Nu pentru că ar fi ceva „murdar”, ci pentru că am moștenit reflexul de a o împacheta în glume, în aluzii și în tăceri.
Iar vibratorul, obiectul care ar putea fi privit la fel de simplu ca o periuță electrică de dinți (un instrument care face un lucru mai ușor), a fost transformat de-a lungul timpului într-un simbol: al singurătății, al „lipsei”, al „ceva nu e în regulă”. De aici și titlul care aprinde conversații: nu, nu doar femeile singure îl folosesc. Îl folosesc oameni în cuplu, îl folosesc persoane care vor să-și cunoască mai bine corpul, îl folosesc cei care caută relaxare, cei care vor să depășească blocaje, cei care au perioade cu stres ridicat, cei care vor să-și construiască un limbaj mai bun al intimității.
Uneori e un obiect care deschide o discuție tandră: „Uite ce îmi place”, „Uite ce nu-mi place”, „Uite cum pot să fiu prezent/ă”. Alteori e un obiect care stă cuminte într-un sertar și îți amintește că plăcerea nu e un premiu, ci o parte firească din viață.
Vibratorul nu înlocuiește pe nimeni: poate doar înlocui presiunea
Când vibratorul e văzut ca „rival”, relația are deja un adversar mai mare: presiunea de performanță. Ideea că orice întâlnire intimă trebuie să fie perfectă, sincronizată, spectaculoasă, cu final obligatoriu, e obositoare și nedreaptă pentru amândoi. În realitate, multe cupluri folosesc un vibrator ca accesoriu de conectare, nu ca pe o „soluție de avarie”: pentru varietate, pentru curiozitate, pentru că e amuzant și jucăuș, pentru că uneori corpul răspunde diferit în funcție de oboseală, hormonii sau stresul zilei.
Mai ales, poate reduce anxietatea: când nu mai e „trebuie să”, apare „hai să explorăm”. Și explorarea asta e valoroasă pentru ambele părți, indiferent de gen, pentru că intimitatea bună nu e despre a ghici, ci despre a comunica. Dacă până ieri discuțiile despre preferințe păreau incomode, un obiect simplu poate crea un pretext firesc: nu mai vorbești despre „defecte”, ci despre „setări”, despre ritm, despre confort, despre ce te relaxează. În felul ăsta, vibratorul devine un translator între dorințe și cuvinte.
Informația verificată care contează: igienă, siguranță, consimțământ
Cea mai matură parte a conversației nu e „cine îl folosește”, ci „cum îl folosești responsabil”. În primul rând, igiena: specialiștii în sănătate sexuală recomandă ca jucăriile sexuale să fie curățate după fiecare utilizare, cu apă și săpun blând, iar dacă sunt împărțite între parteneri, să fie spălate între utilizări și, ideal, să se folosească prezervative schimbate de fiecare dată, pentru a reduce riscul de transmitere a infecțiilor.
Apoi, lubrifiantul: e ușor să crezi că „mai alunecos” e mereu mai bine, dar unele combinații pot fi proaste pentru materialele jucăriei. De exemplu, lubrifianții pe bază de silicon pot să nu fie o alegere bună împreună cu jucăriile din silicon, deoarece pot afecta materialul în timp; de aceea, multe ghiduri recomandă lubrifianți pe bază de apă pentru compatibilitate mai largă.
Un alt aspect modern, despre care se vorbește prea puțin: confidențialitatea. Unele modele „smart”, conectate la aplicații, pot colecta date sensibile legate de utilizare, deci merită citite permisiunile aplicației și politica de confidențialitate înainte de instalare.
Iar peste toate, rămâne regula de aur: consimțământul și confortul. În cuplu, un astfel de obiect nu se introduce „ca surpriză obligatorie”, ci ca propunere, cu spațiu real pentru un „da” entuziast sau un „nu” liniștit.
Ce se schimbă atunci când normalizăm: de la „vină” la „grijă de sine”
Poate cea mai frumoasă schimbare e asta: când scoți vibratorul din categoria „subiect interzis” și îl muți în categoria „alegere personală”, se relaxează ceva în tine. Nu mai e despre a demonstra nimic și nici despre a compensa ceva, ci despre a-ți respecta corpul. Pentru unii, e o formă de self-care la fel de legitimă ca sportul, somnul, masajul sau meditația: o pauză care te aduce înapoi în prezent.
Pentru alții, e un pas spre a-și înțelege mai bine răspunsurile fizice, ceea ce poate ajuta inclusiv comunicarea cu partenerul. Și, paradoxal, când dispare rușinea, crește intimitatea: nu pentru că „ai nevoie de jucării”, ci pentru că îți permiți să fii sincer/ă despre ce îți place, ce te relaxează și ce te face să te simți în siguranță.
Asta e, de fapt, miza: nu obiectul în sine, ci libertatea de a alege fără etichete. Iar când ajungi acolo, îți dai seama cât de simplu era adevărul din titlu: nu, nu doar femeile singure folosesc vibratorul. Îl folosesc oamenii care vor să se cunoască, să se îngrijească și să trăiască mai autentic.
