Atunci cand un mariaj se apropie de final, una dintre cele mai grele decizii nu este doar daca relatia poate fi salvata, ci si cum ar trebui inchisa in mod legal si pragmatic. Pentru multi, comparatia dintre varianta amiabila (la notar sau la oficiul de stare civila) si varianta contencioasa (in instanta) devine esentiala: timp, costuri, impact asupra copiilor, confidentialitate, control asupra rezultatului. In Romania, cadrul juridic permite ambele trasee, insa conditiile, pasii si consecintele sunt radical diferite. De aceea, intelegerea nuantelor — cu date, exemple si repere din practica — poate face diferenta intre o separare gestionata civilizat si un proces lung, obositor si costisitor.
Divortul pe cale amiabila versus divortul in instanta
In Romania, divortul pe cale amiabila se poate realiza fie la notarul public, fie la oficiul de stare civila (acolo unde a fost incheiata casatoria sau la domiciliul sotilor), cu conditia ca ambii soti sa fie de acord. Daca exista copii minori, procedura amiabila se face la notar, nu la starea civila, iar sotii trebuie sa se puna de acord asupra tuturor aspectelor privind autoritatea parinteasca, locuinta copilului, programul de legaturi personale si contributia la intretinere. In schimb, divortul in instanta este necesar atunci cand consensul lipseste sau cand apar litigii legate de copii, de bunuri ori de culpa.
Statistic, Romania ramane o tara cu o rata a divortului relativ moderata comparativ cu media europeana. Potrivit Eurostat, rata bruta a divortului in UE a fost in jur de 1,6 la 1.000 de locuitori in 2022, in timp ce Romania s-a situat in jurul valorii de 1,5–1,6 la 1.000 de locuitori. Datele comunicate frecvent de Institutul National de Statistica (INS) arata ca, intr-un an obisnuit, in Romania se inregistreaza aproximativ 25.000–30.000 de divorturi, cu fluctuatii influentate de factori sociali si economici (de exemplu, in anii pandemici numarul a scazut temporar, pentru ca apoi sa revina gradual). Desi nu exista o statistica unica care sa separe exact ponderea amiabilului de contencios, practica raportata de Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania (UNNPR) indica un volum constant de dosare amiabile, mai ales in mediul urban, unde informarea juridica este mai accesibila.
Diferentele dintre cele doua trasee sunt vizibile in trei dimensiuni: durata, costuri si control asupra rezultatului. In planul duratei, procedura amiabila are, in mod legal, o perioada de reflectie de minimum 30 de zile, dupa care se poate emite certificatul de divort (daca sunt indeplinite conditiile si acordul este mentinut). In practica, multe cupluri incheie amiabil in 30–45 de zile. In schimb, in instanta, durata medie poate varia de la 6 la 12 luni pentru cazuri simple si chiar 18 luni sau mai mult in dosare cu expertize, martori, anchete sociale sau incidente procedurale. Raportul anual privind starea justitiei publicat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) confirma, la nivel agregat, faptul ca durata de solutionare in materie civila depinde de incarcarea instantelor si de complexitatea probatoriului.
La capitolul costuri, modelul amiabil presupune taxe notariale sau taxe la starea civila, in general previzibile, plus eventuale costuri pentru traduceri, apostile sau copii legalizate. In instanta, pe langa taxa judiciara de timbru (stabilita conform OUG nr. 80/2013, cu valori care pot porni de la aproximativ 100–200 lei in functie de tipul cererii si de capetele accesorii), pot aparea cheltuieli de judecata: onorarii pentru expertize psihosociale, evaluari imobiliare, deplasari ale martorilor si, frecvent, asistenta juridica.
In sfarsit, controlul asupra rezultatului: in amiabil, sotii negociaza si decid impreuna; in contencios, hotararea apartine judecatorului. Pentru familiile cu copii, impactul psihologic este, de regula, mai scazut in procedurile amiabile, pentru ca discutiile se poarta intr-un cadru mai putin conflictual, iar copilul nu este implicat direct in audieri, cu exceptia situatiilor prevazute de lege si gestionate de autoritatile competente.
Procedura divortului pe cale amiabila: acte, durate, costuri
Divortul pe cale amiabila este gandit pentru a reduce conflictul si pentru a oferi un traseu rapid si previzibil. Exista doua canale principale: la notarul public si la oficiul de stare civila. La starea civila se poate divorța doar daca nu exista copii minori si daca ambii soti se prezinta personal, de regula in localitatea unde s-a incheiat casatoria sau la domiciliul lor. La notar, procedura acopera si situatiile cu copii minori, cu conditia ca partile sa fie de acord asupra tuturor aspectelor parentale si patrimoniale aferente.
Din perspectiva documentelor, sotii au nevoie de acte de identitate, certificatul de casatorie in original, certificatele de nastere ale copiilor (daca este cazul), precum si acte privind numele purtat dupa casatorie si eventuale intelegeri patrimoniale (conventii matrimoniale, acorduri de partaj, daca se doreste). Notarul are obligatia sa verifice consimtamantul liber si neviciat al partilor, capacitatea acestora si, in prezenta copiilor minori, sa se asigure ca intelegerile sunt in interesul superior al copilului, in acord cu cadrul legal si cu bunele practici promovate inclusiv la nivel european (Regulamentul Bruxelles IIb – UE 2019/1111 faciliteaza recunoasterea hotararilor in materie matrimoniala si parentalitate intre statele membre).
Durata minima este, potrivit legii, de 30 de zile — perioada de reflectie. Daca, dupa acest termen, sotii confirma dorinta de a divorta, notarul sau ofiterul de stare civila poate emite certificatul de divort. In multe situatii, intreaga procedura se incheie in 30–45 de zile. Costurile variaza: la notar, onorariile uzuale se situeaza, in practica, in intervalul aproximativ 600–1.500 lei, in functie de complexitate (existenta copiilor minori, includerea unui acord parental detaliat, redactarea de intelegeri patrimoniale). La starea civila, taxele sunt in general mai mici (cateva zeci de lei), stabilite prin hotarari locale; se pot adauga costuri auxiliare pentru documente, traduceri sau copii legalizate.
Pentru claritate, iata o lista orientativa a pasilor si deciziilor cheie in varianta amiabila:
- ✅ Alegerea canalului: notar public (si cu minori) sau oficiul de stare civila (fara minori).
- 📄 Pregatirea dosarului: acte de identitate, certificat de casatorie, certificatele de nastere ale copiilor, eventuale conventii.
- 🕒 Depunerea cererii si acceptarea perioadei de reflectie de 30 de zile, obligatorie.
- 👨👩👧 Acord parental complet daca exista copii minori: autoritate parinteasca exercitata in comun, locuinta copilului, program de legaturi personale, contributia la intretinere.
- 💳 Clarificarea costurilor: onorariul notarului sau taxele la starea civila, plus eventuale cheltuieli aditionale (traduceri, legalizari).
- 🖊️ Confirmarea finala a consimtamantului si emiterea certificatului de divort, cu mentionarea numelui dupa desfacere.
Avantajele sunt evidente: discretie sporita, predictibilitate, evitarea audierilor publice, reducerea incarcaturii emotionale. In plus, potrivit buneleor practici sustinute de UNNPR, notarii pot facilita dialogul si pot ghida partile spre formule clare si executabile. Pentru cuplurile aflate in tari diferite sau cu elemente de extraneitate, un avantaj suplimentar este recunoasterea rapida a actelor in spatiul UE, conform normelor europene in vigoare.
Cum decurge divortul in instanta si cand devine inevitabil
Divortul in instanta ramane calea obligatorie atunci cand lipseste acordul. Daca unul dintre soti nu doreste sa divorțeze amiabil, refuza termenii privind copiii sau bunurile, este de negasit, este pus sub interdictie sau exista acuzatii de violenta domestica, instanta este singura autoritate care poate solutiona litigiul. Actiunea se introduce, de regula, la judecatoria de la domiciliul comun sau la instanta competenta potrivit regulilor de procedura civila si, in cazurile cu copii, instanta are rol activ in a proteja interesul superior al minorului, inclusiv prin solicitarea unei anchete sociale realizate prin DGASPC.
Etapele tipice includ depunerea cererii de chemare in judecata (cu indicarea temeiului: acord, culpa, ruptura iremediabila), plata taxei judiciare de timbru conform OUG nr. 80/2013, comunicarea actelor, depunerea intampinarii, probele (inscrisuri, martori, anchete sociale, expertize, interogatoriul partilor), dezbaterile si pronuntarea. Durata difera considerabil: dosarele simple pot fi solutionate in 6–9 luni, in timp ce dosarele complexe pot depasi 12–18 luni, mai ales cand sunt implicate mai multe probe si cand exista aglomerare pe rolul instantelor. Raportul privind starea justitiei publicat anual de CSM subliniaza in mod repetat impactul volumului de dosare asupra termenelor.
Pe zona costurilor, pe langa taxa judiciara de timbru (uzual intre 100 si 200 lei pentru capatul principal de divort, la care se pot adauga sume pentru cereri accesorii privind exercitarea autoritatii parintesti, locuinta minorului, program de relatii personale, pensie de intretinere), apar cheltuieli de judecata: onorarii de expert, eventuale evaluari (de exemplu, pentru stabilirea valorii locuintei in vederea partajului), deplasari martori, copii legalizate si, frecvent, asistenta juridica. In practica, bugetele reale pentru un divort contencios pot urca la cateva mii de lei, mai ales in orasele mari si in situatii cu probatoriu extins.
Probele sunt decisive. In multe cazuri, instanta mizeaza pe un ansamblu coerent de dovezi, iar partea care sustine o anumita pretentie trebuie sa o dovedeasca. Elemente frecvente in dosarele de divort includ:
- 📑 Inscrisuri: certificate medicale, e-mailuri, conversatii, documente scolare ale copiilor, contracte de munca si venituri pentru pensia de intretinere.
- 🗣️ Martori: rude sau prieteni care pot confirma aspecte privind convietuirea, cresterea copiilor, eventuale incidente de violenta sau alcoolism.
- 🏠 Ancheta sociala realizata prin DGASPC, obligatorie in cauzele cu minori, pentru a evalua conditiile de locuit, disponibilitatea parintelui, relatia copil–parinte.
- 🧪 Expertize: psihologice (in cazuri dificile privind programul de legaturi personale) sau evaluari imobiliare (cand se prefigureaza un partaj).
- 🧭 Interogatoriul partilor: may clarifica fapte esentiale, inclusiv legate de culpa sau de aranjamentele parentale propuse.
Chiar si cand sotii pornesc pe calea contencioasa, exista posibilitatea tranzactionarii in timpul procesului. Instanta va lua act de intelegerea partilor daca nu contravine legii si interesului superior al copilului. In plus, medierea poate fi folosita pentru a scurta procedurile. Pentru a intelege riscurile si sansele, mai ales cand sunt implicati minori, este util sa discuti cu un profesionist al dreptului de familie; atunci cand miza este ridicata, consultarea unui avocat divort poate optimiza strategia probatorie si poate preveni greseli procedurale costisitoare.
Impactul asupra copiilor si al patrimoniului: comparatie practica
Dincolo de formalitati, divortul produce efecte concrete asupra vietii copiilor si asupra patrimoniului comun. In plan parental, legea pleaca de la principiul exercitarii in comun a autoritatii parintesti, cu exceptia situatiilor speciale. Asta inseamna ca ambii parinti iau decizii majore privind educatia, sanatatea si formatia copilului. In procedura amiabila, sotii stabilesc de comun acord locuinta copilului (de regula la unul dintre parinti), programul de legaturi personale si contributia la intretinere. In instanta, judecatorul va stabili aceste aspecte tinand cont de interesul superior al copilului, adesea dupa ancheta sociala si, daca este necesar, dupa audierea minorului care a implinit varsta legala pentru a fi ascultat.
Cu privire la pensia de intretinere, Codul civil prevede repere procentuale raportate la venitul net al parintelui obligat: pana la o patrime (1/4) pentru un copil, o treime (1/3) pentru doi copii si pana la jumatate (1/2) pentru trei sau mai multi copii, fara a depasi jumatate din venitul net total. Aceasta schema ofera un criteriu concret si previzibil, folosit pe scara larga de instantele judecatoresti. In practica, pot interveni si particularitati: venituri variabile, muncă nedeclarata, venituri in strainatate; in astfel de cazuri, instanta poate apela la prezumtii, la medii de venit sau la probe suplimentare. Pentru protectia copilului, Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) joaca un rol cheie in anchete si monitorizare, iar, la nivel de politici publice, Ministerul Muncii si institutiile subordonate releva constant prioritatea interesului superior al minorului in documentele strategice.
Pe latura patrimoniala, regimul legal al comunitatii de bunuri dobandite in timpul casatoriei inseamna ca, in lipsa unei conventii matrimoniale, bunurile achizitionate dupa casatorie sunt comune. In amiabil, partile pot anexa un acord de partaj sau pot lasa partajul pentru mai tarziu. In instanta, daca se solicita partajul, complexitatea creste: este nevoie de inventarierea bunurilor, stabilirea cotelor contributiei fiecarei parti, eventuale expertize pentru evaluarea imobilelor, autovehiculelor sau afacerilor de familie. Tot aici, costurile cresc semnificativ, iar durata procesului se extinde.
Pentru a vizualiza concret efectele si deciziile care trebuie luate, iata o trecere in revista sintetica:
- 👶 Copiii: alegerea locuintei copilului, autoritate parinteasca in comun, program de legaturi personale adaptat programului scolar si nevoilor copilului.
- 💸 Intretinerea: ghidaj procentual (1/4, 1/3, 1/2) din venitul net al parintelui debitor, cu plafon de jumatate din venitul net total, ajustabil la schimbari de venit.
- 🏠 Patrimoniu: identificarea bunurilor comune, evaluarea lor si stabilirea modalitatii de partaj (vanzare si impartire, atribuirea catre unul cu sulte etc.).
- 🕊️ Amiabil vs instanta: amiabil asigura discretie si timpi scurti; instanta impune reguli probatorii si poate solutiona disputele in lipsa acordului.
- 🌐 Elemente internationale: recunoasterea in UE a hotararilor si certificatelor, conform Regulamentului Bruxelles IIb, utila cand unul dintre soti locuieste in alt stat membru.
Un aspect adesea trecut cu vederea este sanatatea emotionala a copilului si a parintilor. In practica, consilierea familiala si medierea pot reduce trauma separarii. In procedurile amiabile, accentul pe cooperare si comunicare scade semnificativ tensiunea, iar calendarul flexibil permite adaptarea graduala la noua realitate. In contencios, exista riscul amplificarilor conflictuale si al unui discurs defensiv, care poate lasa urme pe termen lung. Din acest motiv, inclusiv organisme internationale precum Consiliul Europei sustin mecanisme alternative de rezolvare a disputelor familiale, in paralel cu garantarea accesului la justitie.
Daca ne uitam la cifre: o procedura amiabila se poate incheia in aproximativ 30–45 de zile, cu costuri totale uzuale de ordinul sutelor de lei, uneori peste 1.000 lei daca includem acorduri complexe. In contencios, de la primele termene la hotararea finala pot trece 6–18 luni, iar costurile reale (taxe, expertize, asistenta) ajung frecvent la cateva mii de lei, in functie de complexitate. Aceasta diferenta masurabila explica de ce, atunci cand conditiile legale si contextul relational permit, varianta amiabila ramane preferata.
